După temniță - Scan

Cu aproape douăzeci de ani în urmă, ca urmare a unui angajament
colectiv luat în puşcărie, în cercul nostru de prieteni politici,
m-am apucat să consemnez ce mi-a rămas în memorie din cei
şaptesprezece ani de detenţie, un fel de ecou întârziat al chinurilor
la care am fost sppuşi zecile de mii de fiinţe omeneşti părtaşe la
această tragedie. Insemnările n-au fost scrise cu intenţia de a realiza
o carte cu valoare literară, ci doream ca ele să constituie o contribuţie
la elaborarea adevăratei istorii a acestor vremuri, lucrare
ce, după opinia mea, se lasă încă aşteptată.
Aceste însemnări, scrise prin anii 1984-1985, atunci când
împrejurările şi starea sufletească mi-au permis, au fost date
publicităţii, la îndemnul unor prieteni care le citiseră, abia în anul
1998 sub titlul „Temniţa, destinul generaţiei noastre". Lucrarea
respectivă a fost destul de bine primită de cei care au citit-o,
depăşind, în aprecierea lor, intenţiile mele ca ea să reprezinte simple
însemnări documentare. Desigur, eu ştiu că laudele prietenilor
trebuie primite cu rezerva cuvenită, dar am avut ecouri favorabile
şi din tabăra neprietenilor.